Un miracol

Semaforul se facu verde.
Ajungand pe trotuarul opus, am ridicat privirea si l-am vazut. Era Liar.
Spre deosebire de alte dati, parea abatut.
-Salut! Pe unde ai umblat, de nu te-am intalnit in ultima vreme?!
Il priveam cum statea cu umerii putin in fata, cu mainile lasate in jos, cu parul ravasit.
Clar, ceva se petrecuse.
-Ei, prin locuri apropiate. Totusi, era sa ajung instantaneu in "chiar lumea de lincolo", chiar azi!
L-am luat de mana si am intrat intr-o ceainarie, la cativa metri distanta.
Odata asezat, ofta si inchise ochii.
-A fost un miracol- imi spuse el.
L-am mangaiat incet pe cap.
-Asteapta.
In cateva minute, aburl fierbinte al ceaiului il facea sa zambeasca.
-Povesteste...i-am zis.
-In dimineata asta- era intuntuneric inca- mergeam spre servici. Trebuia sa trec vreo cateva linii de cale ferata, in apropiere de gara. Un tren suiera in viteza ceva mai incolo, pe ultima linie pe care o vedeam. Traversasem aproape, cand o deodata simt o mana ce ma prinde de spatele hainei si ma trage. Atat de tare a fost impulsul ca am facut cativa pasi inapoi. M-am intors, uimit si furios, dar...mirare!
In spatele meu nu era nimeni.
Mi-am revenit, caci nu aveam pe cine sa iau la intrebari si am dat sa merg mai departe.
Atunci, la o palma in fata mea- un tren de manevra aproape m-a atins.
Am inghetat.
Trenul trecu silentios, fara faruri, fara o lumina macar. Doar un lucrator, pe o platforma a lui, facea semne disperate- semne ce dispareau in noapte si in zgomotul facut de celalalt tren.
Mi-a luat putin timp pana sa imi revin si sa-mi continui drumul.
Iti dai seama?!
Fara mana aceea invizibila eu acum nu mai vorbeam cu tine!
- Era ingerul tau pazitor. Cine stie cine l-a chemat si s-a rugat pentru tine!
Ma gandeam la Eara. Minunea care tocmai se petrecuse sigur nu era separata de ea.
- Oricine ar fi fost cel sau cea care l-a chemat, ingerul mi-a salvat viata!
- I-ai multumit in gand?!
- O, de cate ori! M-am intrebat de ce?! De ce s-a intamplat asta, de ce mie, de ce sa fiu salvat in mod miraculos?!
- Si?
- Cred ca inca mai pot face pe cineva fericit. Mai pot aduce zambete pe fete incruntate; si usura inimi. Sa iubesc. Trebuie sa iubesc mai mult.
- Iubirea da viata!
- Da. E un mesaj al ingerilor. Si ingerul meu ma cheama sa iubesc.
Am zambit. Isi revenise. Chiar daca experienta a fost traumatizanta, l-a transformat; avea sa se ridice deasupra ei, sa o inteleaga si sa o umple cu iubire.
- Poate cineva te asteapta...i-am zis. Urmeaza-ti inima.
M-am ridicat si i-am facut un semn de bun ramas.
Trebuia sa se reculeaga.
Misterul ingerilor l-a atins si pe el.