Calatorie

Am deschis usa camerei mele si atunci lumina m-a inundat, calda. Cateva note dintr-o melodie lina m-au infiorat. Am scuturat capul, ca pentru a alunga gandurile si grijile zilei.
"Doamne", m-am gandit, "cata frumusete tesi in jurul meu! Mi-e dor de libertatea zborului, de puterea de a crea intreaga lume, de a trai in toate fiintele vazute si nevazute!"
Am alunecat goala in patul mare, ca un fulg pe un nor alb si pufos. Am inchis ochii. Un parfum de flori trecu asemeni unei adieri.
"Unde sunt?!"
Dar raspunsul se lasa asteptat. Respiratia mi-a devenit moale, in timp ce ma vedeam cuprinsa de o lumina albastra, ce ma ridica dincolo de plafon, spre oceanul de stele.
"Ma vezi?!"
O voce soptita, ca o leganare, imi mangaie parul.
Am privit surprinsa putin, in dreapta mea.
Cu mana intinsa, radiind mister, arhanghelul ma astepta.
"Acum putem vorbi", imi spuse.
Simteam cum se revarsa in mine un fluviu de fericire si eu deveneam neancapatoare, stelele erau acum in inima mea.
"Vino!"
Si o aripa alba ma atinse, ca o imbratisare.
...Mi se dezvalui atunci...Uimire!!!
Aveam si eu aripi.
Ca un copil le-am intins si m-am ridicat. M-am ridicat mai mult. Mai sus m-am ridicat. Eram usoara ca vantul. Gandul ce-l gandeam il vedeam in fata si-l realizam. Dar gandul era doar spre zbor.
"Vino!", ma chema el iar.
Cu mana in mana lui, strabatuti amandoi de vesnicie, ne-am inaltat spre cea mai stralucitoare si albastra stea.
Pe masura ce ne apropiam, am inceput sa disting varfuri albe de munti, oceane imense, campii verzi, intinse.
Apoi mi-a atras atentia o cladire inalta, din marmura galbena, inconjurata de gradini minunate.
In mine asteptarea batea ca un puls.
"E planeta iubirii."
Privirea lui m-a patruns si am stiut ca el era iubirea. Fiecare fir de iarba se ruga iubirii, florile cantau iubirea, vantul soptea alintul iubirii. O placere coplesitoare isi facea salas inauntrul meu, privindu-l.
"Iti aduci aminte?..."
Vorbele lui m-au imbracat si o fereastra s-a deschis in inima mea.
"Da".