Intalnire cu moartea

M-am trezit usoara si zambind.
M-am imbracat incet, pastrand caldura intalnirii, in inima.
La servici, pe cand vorbeam, am simtit deodata ca eram dincolo de trupul meu, pe care-l constientizam miscandu-se, eram dincolo de cuvintele pe care le spuneam, si care izvorau dintr-o fantana a eternitatii, eram dincolo de ceea ce vedeam, de tot ce ma inconjura. Un sentiment de "bine" si de fericire a implinirii ma umplea. M-am lasat in voia starii, si zambind, ma percepeam in fiecare fiinta spre care mi se indrepta atentia.
Era magnific.
Sunetul telefonului ma chema.
"Ne intalnim azi?..."
Era Eara , o prietena buna.
"Da. Vin pe la tine. Ai nevoie de ceva?!"
"Poate-mi aduci melodia aceea ce suna ca aripile ingerilor, deschise, in zbor."
"Ok. Ne vedem."
Eram aproapa de trecerea de petoni.
"Oare daca ar fi sa mor, as fi multumita de ce am facut pana acum, aici, pe pamant?!", imi trecu prin minte.
M-am mirat si eu de intrebare. Dar mi-am raspuns : " Da. Sigur sunt multumita. Am cautat sa ma apropii de suflet, sa inteleg creatia, sa devin mai buna si mai inteleapta, mai armonioasa."
O masina opri, iar soferul imi facu semn sa trec.
Cu pasi mici am inceput traversarea. In auz un suierat de aer despicat de viteza unui obiect m-a facut atenta. Privind strada, o masina venind din acelasi sens cu cea care oprise, venea cu viteza. Am grabiot pasul, sa trec in cazul in care nu ma vedea. Atunci, o a treia, pe care nu o vazusem, aparu. Eram exact in dreptul ei. Nici un semn insa ca soferul ma zarise.
Brusc, o lumina alba ma inconjura si timpul se opri.
Stiam ca e o clipa de cotitura in existenta mea.
Fiecare gest pe care-l facea, parca dura veacuri.
Am pus mana stanga pe capota si m-am rasucit inapoi. In spatele meu, stiam ca trecea a doua masina. Intre ea si aceasta, a treia, erau cativa centimetri.
M-am ridicat pe varfuri, incercand sa-mi patrez echilibrul intre masini. O pace si o incredere puternica ma sustinea.
La vreo 30 de metri de trecere, a treia masina reusi sa opreasca.
Tanarul de la volan isi puse mainile pe cap, iar capul pe volan.
Era incredibil.
Disparusem din fata masinii lui si aparusem aproape in spatele ei.
"Iti multumesc, arhanghel drag."
Atat am putut sa mai gandesc.
Mintea imi era acum goala.
Ma intalnisem cu moartea.