Un miracol

Semaforul se facu verde.
Ajungand pe trotuarul opus, am ridicat privirea si l-am vazut. Era Liar.
Spre deosebire de alte dati, parea abatut.
-Salut! Pe unde ai umblat, de nu te-am intalnit in ultima vreme?!
Il priveam cum statea cu umerii putin in fata, cu mainile lasate in jos, cu parul ravasit.
Clar, ceva se petrecuse.
-Ei, prin locuri apropiate. Totusi, era sa ajung instantaneu in "chiar lumea de lincolo", chiar azi!
L-am luat de mana si am intrat intr-o ceainarie, la cativa metri distanta.
Odata asezat, ofta si inchise ochii.
-A fost un miracol- imi spuse el.
L-am mangaiat incet pe cap.
-Asteapta.
In cateva minute, aburl fierbinte al ceaiului il facea sa zambeasca.
-Povesteste...i-am zis.
-In dimineata asta- era intuntuneric inca- mergeam spre servici. Trebuia sa trec vreo cateva linii de cale ferata, in apropiere de gara. Un tren suiera in viteza ceva mai incolo, pe ultima linie pe care o vedeam. Traversasem aproape, cand o deodata simt o mana ce ma prinde de spatele hainei si ma trage. Atat de tare a fost impulsul ca am facut cativa pasi inapoi. M-am intors, uimit si furios, dar...mirare!
In spatele meu nu era nimeni.
Mi-am revenit, caci nu aveam pe cine sa iau la intrebari si am dat sa merg mai departe.
Atunci, la o palma in fata mea- un tren de manevra aproape m-a atins.
Am inghetat.
Trenul trecu silentios, fara faruri, fara o lumina macar. Doar un lucrator, pe o platforma a lui, facea semne disperate- semne ce dispareau in noapte si in zgomotul facut de celalalt tren.
Mi-a luat putin timp pana sa imi revin si sa-mi continui drumul.
Iti dai seama?!
Fara mana aceea invizibila eu acum nu mai vorbeam cu tine!
- Era ingerul tau pazitor. Cine stie cine l-a chemat si s-a rugat pentru tine!
Ma gandeam la Eara. Minunea care tocmai se petrecuse sigur nu era separata de ea.
- Oricine ar fi fost cel sau cea care l-a chemat, ingerul mi-a salvat viata!
- I-ai multumit in gand?!
- O, de cate ori! M-am intrebat de ce?! De ce s-a intamplat asta, de ce mie, de ce sa fiu salvat in mod miraculos?!
- Si?
- Cred ca inca mai pot face pe cineva fericit. Mai pot aduce zambete pe fete incruntate; si usura inimi. Sa iubesc. Trebuie sa iubesc mai mult.
- Iubirea da viata!
- Da. E un mesaj al ingerilor. Si ingerul meu ma cheama sa iubesc.
Am zambit. Isi revenise. Chiar daca experienta a fost traumatizanta, l-a transformat; avea sa se ridice deasupra ei, sa o inteleaga si sa o umple cu iubire.
- Poate cineva te asteapta...i-am zis. Urmeaza-ti inima.
M-am ridicat si i-am facut un semn de bun ramas.
Trebuia sa se reculeaga.
Misterul ingerilor l-a atins si pe el.

Orasul ingerilor

Inima mea batea.
Si ma chema.
Am inchis ochii.
Ca un clopot imes, suspendat intre cer si pamant, batea cu sunetul tacerii, inima mea. Era din lumina alba invaluita in ea insasi, ca petalele unui trandafir.
Am mers spre ea, ca in zbor.
Au aparut atunci coline in umbra- gradinile florii de lumina.
In fata mea, grandios, uimitor, un oras al ingerilor iesea dintr-un nor alb si se inalta ca un diamant, in mijlocul trandafirului.
...Minune!...Inima mea e locuita!
...Inima mea e locuinta!...
Turnuri subtiri cresteau sub ochii mei, cu ziduri tesute din fire de lumina.
Ingeri vegheau.
Balcoane rotunde isi afirmau armonia, mangaind inaltul.
Culuare transparente, strabatue de benzi in toate culorile, se curbau, se intersectau, unul deasupra altuia, se inaltau spre cer.
Ingeri cu maini intinse poarta in ei aici, focul ce trezeste curcubee.
Sunt fara de numar, ingerii aici. Ei canta in tacere gloria fara margini si maretia Tatalui.
Ochii lor zambesc si ocrotesc stelele. De o frumusete nepamanteana, ingerii pe care ii vad sunt atat de duiosi si plini de alin, ca luna uita sa-si mai urmeze drumul- dar mana lor o due mai departe, usurandu-i povara.
Iar iubirea lor- e cea care naste lumea.
Care m-a adus si pe mine la viata.
Inima mea- e orasul ingerilor.
...Cine sunt eu?!

Am deschis ochii incet.
E noapte si sunt stele dincolo de pragul ferestrei. Pe geam- desenati cu aripile intinse, sunt ingeri.

Oare unde e ingerul meu albastru?...

Indragostire

Fereastra lasa sa intre o adiere usoara, ca un dor.
Afara fulgi albi se roteau, alergau unii dupa altii, intr-o veselie debordanta.
"M-am intalnit azi cu Liar.", se auzi vocea Earei.
"Ma gandeam la el si a aparut. Doamne, cat il iubesc! Dac-ar stii!"
"De ce nu-i spui?..."
"Sa nu se indeparteze de mine...
E atat de frumos! Si cand zambeste, parca imi zambeste intrega lume!
Ai vazut ce ochi are?.."
"Verzi, parca", i-am raspuns Earei.
"Nu conteaza culoarea. Sunt adanci, ca si cand ar ascunde in ei un ocean. As vrea sa innot in apa lui, sa ma scufund si sa-i mangai nisipul fin, sa ma joc cu algele si cu delfinii, cu coralii si calutii de mare..."
"Asa il vezi?"
"O, alteori un simplu gest al lui ma infioara, ducandu-ma in alt timp, in care cavalerii ingenuncheau in fata domnitelor, inchinandu-le ode, odata cu inima lor."
"Eara, traiesti in nori!
Ai incercat macar sa afli ce simte el?"
"Lui ii place tot ce este frumos. Admira femeile cu ochi vii, cu forme rotunde, armonioase, ce stiu sa se miste volupuos. Dar trebuie saaiba si prezenta de spirit, inteligenta.."
"Opreste-te! Crezi ca tu nu ai aceste calitati?"
"Daca as fi asa, m-ar lua de mana, m-ar privi in ochi, si mi-ar spune..."
"Ca te iubeste?...
Poate e si el putin mai timid..."
"Ce sa fac?!"
"Hai sa facem un joc. In fiecare seara il chemi pe ingerul tau pazitor si-l rogi sa te ajute in implinirea iubirii tale. Ce zici?"
"Sunt de acord. Crezi ca se va intamla ceva?!"
"Trebuie sa ai incredere si rabdare. Ingerii raspund intotdeauna chemarii noastre."
"Si eu de ce n-am stiut pana acum?"
"Ei, poate nu te-ai gandit."
"De-abia astept sa incep. Deja am emotii."
"Te las atunci. Am plecat. Vei avea un oaspete din cer, care stie sa astepte, dar care iti va dezvalui ca te-ai nascut pentru a fi fericita."
"O sa aranjez camera, ca sa-i placa la mine."
"Si ca sa te simti si tu ca el acasa, in paradis"
Am imbratisat-o pe Eara.
Entuziasmul ei debordant ma umplu de veselie.
Stiam ca orice este posibil, daca Dumnezeu vrea. Si daca tu ii ceri. Prin ingerii Sai.
Inima parca imi crescuse.
Ma gandeam la ingerul meu.
Am iesit si fiecare fulg ce cadea, aluneca usor pe mine, mangaindu-ma.
"Vino, inger albastru! Mi-e dor de tine!..."

Intalnire cu moartea

M-am trezit usoara si zambind.
M-am imbracat incet, pastrand caldura intalnirii, in inima.
La servici, pe cand vorbeam, am simtit deodata ca eram dincolo de trupul meu, pe care-l constientizam miscandu-se, eram dincolo de cuvintele pe care le spuneam, si care izvorau dintr-o fantana a eternitatii, eram dincolo de ceea ce vedeam, de tot ce ma inconjura. Un sentiment de "bine" si de fericire a implinirii ma umplea. M-am lasat in voia starii, si zambind, ma percepeam in fiecare fiinta spre care mi se indrepta atentia.
Era magnific.
Sunetul telefonului ma chema.
"Ne intalnim azi?..."
Era Eara , o prietena buna.
"Da. Vin pe la tine. Ai nevoie de ceva?!"
"Poate-mi aduci melodia aceea ce suna ca aripile ingerilor, deschise, in zbor."
"Ok. Ne vedem."
Eram aproapa de trecerea de petoni.
"Oare daca ar fi sa mor, as fi multumita de ce am facut pana acum, aici, pe pamant?!", imi trecu prin minte.
M-am mirat si eu de intrebare. Dar mi-am raspuns : " Da. Sigur sunt multumita. Am cautat sa ma apropii de suflet, sa inteleg creatia, sa devin mai buna si mai inteleapta, mai armonioasa."
O masina opri, iar soferul imi facu semn sa trec.
Cu pasi mici am inceput traversarea. In auz un suierat de aer despicat de viteza unui obiect m-a facut atenta. Privind strada, o masina venind din acelasi sens cu cea care oprise, venea cu viteza. Am grabiot pasul, sa trec in cazul in care nu ma vedea. Atunci, o a treia, pe care nu o vazusem, aparu. Eram exact in dreptul ei. Nici un semn insa ca soferul ma zarise.
Brusc, o lumina alba ma inconjura si timpul se opri.
Stiam ca e o clipa de cotitura in existenta mea.
Fiecare gest pe care-l facea, parca dura veacuri.
Am pus mana stanga pe capota si m-am rasucit inapoi. In spatele meu, stiam ca trecea a doua masina. Intre ea si aceasta, a treia, erau cativa centimetri.
M-am ridicat pe varfuri, incercand sa-mi patrez echilibrul intre masini. O pace si o incredere puternica ma sustinea.
La vreo 30 de metri de trecere, a treia masina reusi sa opreasca.
Tanarul de la volan isi puse mainile pe cap, iar capul pe volan.
Era incredibil.
Disparusem din fata masinii lui si aparusem aproape in spatele ei.
"Iti multumesc, arhanghel drag."
Atat am putut sa mai gandesc.
Mintea imi era acum goala.
Ma intalnisem cu moartea.

Calatorie

Am deschis usa camerei mele si atunci lumina m-a inundat, calda. Cateva note dintr-o melodie lina m-au infiorat. Am scuturat capul, ca pentru a alunga gandurile si grijile zilei.
"Doamne", m-am gandit, "cata frumusete tesi in jurul meu! Mi-e dor de libertatea zborului, de puterea de a crea intreaga lume, de a trai in toate fiintele vazute si nevazute!"
Am alunecat goala in patul mare, ca un fulg pe un nor alb si pufos. Am inchis ochii. Un parfum de flori trecu asemeni unei adieri.
"Unde sunt?!"
Dar raspunsul se lasa asteptat. Respiratia mi-a devenit moale, in timp ce ma vedeam cuprinsa de o lumina albastra, ce ma ridica dincolo de plafon, spre oceanul de stele.
"Ma vezi?!"
O voce soptita, ca o leganare, imi mangaie parul.
Am privit surprinsa putin, in dreapta mea.
Cu mana intinsa, radiind mister, arhanghelul ma astepta.
"Acum putem vorbi", imi spuse.
Simteam cum se revarsa in mine un fluviu de fericire si eu deveneam neancapatoare, stelele erau acum in inima mea.
"Vino!"
Si o aripa alba ma atinse, ca o imbratisare.
...Mi se dezvalui atunci...Uimire!!!
Aveam si eu aripi.
Ca un copil le-am intins si m-am ridicat. M-am ridicat mai mult. Mai sus m-am ridicat. Eram usoara ca vantul. Gandul ce-l gandeam il vedeam in fata si-l realizam. Dar gandul era doar spre zbor.
"Vino!", ma chema el iar.
Cu mana in mana lui, strabatuti amandoi de vesnicie, ne-am inaltat spre cea mai stralucitoare si albastra stea.
Pe masura ce ne apropiam, am inceput sa disting varfuri albe de munti, oceane imense, campii verzi, intinse.
Apoi mi-a atras atentia o cladire inalta, din marmura galbena, inconjurata de gradini minunate.
In mine asteptarea batea ca un puls.
"E planeta iubirii."
Privirea lui m-a patruns si am stiut ca el era iubirea. Fiecare fir de iarba se ruga iubirii, florile cantau iubirea, vantul soptea alintul iubirii. O placere coplesitoare isi facea salas inauntrul meu, privindu-l.
"Iti aduci aminte?..."
Vorbele lui m-au imbracat si o fereastra s-a deschis in inima mea.
"Da".

Intalnire

Din adancul timpurilor chemat, arhanghelul si-a plecat aripa, aratandu-si fata.
O frumusete nepamanteana m-a izbit atunci si un fior m-a cutremurat.
- Invata-ma sa zbor... i-am soptit.
A zambit din ochi si usor, si-a aplecat capul spre umarul stang.
- Crezi ca nu-mi e destul de arzatoare inima?!
Un fir de lumina alba s-a strecurat din mana lui spre mine.
- Unde te-ai ascuns pana acum?!...inima imi batea linistita, dar o dorinta mistuitoare de a-l atinge, ma strabatea.
- Te cunosc?...
Brusc, ganduri nebanuite au cazut ca o ploaie racoroasa in fiinta mea.
" Aproape de tine si nestiut te-am vegheat, ca un indragostit. Te-am mangaiat si ti-am adus cant din cer, sa intelegi fericirea. Te-am ridicat cand ti-a fost greu si te-am hranit cu speranta. "
- Dar cine esti, de fapt?...simteam cum paradisul si-a deschis o usa, invitandu-ma sa patrund.
" Iti vei aminti."
- Ramai cu mine...
El a ridicat privirea, si-a acoperit fata si a disparut.